Saptamana 27 decembrie - 2 ianuarie
 |
Sala Pierre Cardin gazduieste spectacolul „Dali Folies" |
|
A&A Records si Media Services au produs albume impreuna |
|
Mihai Eminescu, aniversat la Sidney |
|
Actualitatea culturala - numarul curent |
|
Artistii plastici din Romania sunt complet ignorati |
|
Liga Studentilor a aniversat zece ani de la Revolutie |
|
Zeita secolului |
|
Actualitatea culturala - numarul curent |
|
Trecerea in noul an se face in mod diferit in intreaga lume |
|
Ministerul Culturii isi numara cartile |
|
Actualitatea culturala - numarul curent |
Cea mai mare reusita in materie de tehnologie a UNESCO
„Divina Comedie" a lui Dante in versiunea web
Expozitia
virtuala este redata prin prisma celor 120 de tablouri
ale pictorului
rus Vladimir Liagatchev
Incepand cu data de 22 decembrie, UNESCO propune, celor care navigheaza pe Internet, o calatorie virtuala in universul poetului italian Dante Alighieri, la adresa www.unesco.org/webworld/dante. Aparuta in urma cu aproape 650 de ani, opera „Divina comedie" a cunoscut recent o noua tinerete, cu prilejul expozitiei virtuale pe care Unesco i-a consacrat-o pe Internet. Este reinviat astfel universul lui Dante prin prisma celor 120 de tablouri ale pictorului rus Vladimir Liagatchev, insotite de extrase in franceza ale textului lui Dante. Despre aceasta expozitie pe Internet, cotidianul francez „Le Monde" a realizat un amplu material.
Pictorul rus Vladimir Liagatchev
si-a consacrat zece ani din viata realizarii a 120 de tablouri inspirate
din Divina Comedie, de Dante Alighieri. Aceasta munca sta ca marturie unei
„cautari de interpretare artistica a acestei opere majore a patrimoniului
uman. Cele 120 de tablouri pe care le-a realizat insotesc calatoria lui
Dante si isi gasesc o rezonanta in actualitatea acestui sfarsit de secol
si in trecerea in noul mileniu, cu conflictele si polemicile sale", scrie
„Le Monde". Incepand cu data de 22 decembrie, UNESCO propune tuturor celor
care navigheaza pe Internet o calatorie virtuala prin cele 120 de tablouri
care corespund diferitelor etape ale periplului initiat de Dante. Este
pentru prima data cand acest organism organizeaza o expozitie de o
asemenea anvergura pe site-ul sau de Internet. De ce a ales site-ul UNESCO
si nu unul din cele ale numeroaselor galerii virtuale, pentru a-si expune
tablourile? Philippe Queau, directorul diviziunii de informatii si
informatica a UNESCO, a carui echipa a realizat acest site, declara:
„ĞDivina comedieğ face parte incontestabil din patrimoniul umanitatii.
Acest site pe Internet raspunde astfel unuia din scopurile fundamentale
ale acestui organism: promovarea accesului gratuit si universal la bogatia
comuna a popoarelor lumii. Pe de alta parte, UNESCO vrea sa demonstreze,
prin acest proiect, posibilitatile oferite de noile tehnologii in creatia
artistica. Asa cum subliniaza Philippe Queau, aceasta prima mare expozitie
virtuala demonstreaza ca: „Creatia artistica nu are frontiere si se
hraneste din intalniri si incrucisari". Punctul de plecare al acestui
voiaj virtual il constituie pagina de deschidere realizata grafic cu un
glob terestru in culori sclipitoare care simbolizeaza universul lui Dante.
Printr-un simplu survol, din diferite parti ale mapamondului, vizitatorul
poate intra in patru sfere ale „Divinei comedii": „Infernul",
„Purgatoriul", „Paradisul" (impartit in doua spatii - Primul si Al doilea
Paradis). Navigarea in interiorul fiecarei sfere se face plecand de la
harti, reprezentand diverse niveluri sau de la cercuri care compun acest
univers. Aceasta cartografie foarte detaliata permite vizitatorului sa
repereze dintr-o singura privire labirintul lui Dante. Fiecare din aceste
cercuri, micile icoane cu vederi miniaturale din opera lui Liagatchev
permit navigatorului sa acceseze picturile marite ale artistului rus cu
extrase in franceza din „Divina Comedie". Cei care au conceput acest site
au reusit sa combine calitatea reproducerii operelor si greutatea redusa a
fisierelor imagini, de unde foarte rapid se afiseaza tablourile pe ecran.
Nici dimensiunea pedagogica nu a fost neglijata. In momentul in care apesi
unul din numeroasele cuvinte din universul dantesc, apar mici ferestre cu
o explicatie in cateva cuvinte. Calatorul pierdut poate astfel in orice
moment sa afle ce inseamna termeni ca „primul cerc", „valea oamenilor
puterii", „sfera focului".
Un singur sfat inainte de lansarea in
calatoria Infernului adreseaza cotidianul „Le Monde" celor care
navigheaza: trebuie sa ai un pic de timp liber pentru a putea explora
toate colturile acestei lumi complexe nascute din imaginatia unui poet
italian al secolului al XIII- lea si admiratia regasita in tablourile unui
pictor rus din secolul XX.
Aceasta este, fara indoiala, cea mai mare
reusita in materie de noua tehnologie a UNESCO: incitarea vizitatorilor
site-ului de Internet la descoperirea sau redescoperirea versiunii
originale a operei lui Dante, marcand astfel complementaritatea intre doua
suporturi diferite, cel electronic si cel scris, conchide „Le Monde".
(back)
Ada Dumitrescu
Cu ocazia Sarbatorilor de Iarna
Formatia de
muzica veche „Lyceum Consort" din Bucuresti
a fost invitata la Centrul
Cultural al Romaniei de la Budapesta
Programul
a inclus piese corale de dans si instrumentale
de muzica sacra si laica
de ocazie din secolele VIII-XV
De Craciun, formatia de muzica veche „Lyceum Consort" din Bucuresti a fost invitata la Centrul Cultural al Romaniei de la Budapesta, dupa cum informeaza Rador. Concertul a fost repetat apoi si la Biserica Greco-Catolica din capitala Ungariei. Programul a inclus piese corale de dans si instrumentale de muzica sacra si laica de ocazie din secolele VIII-XV. Deplasarea la Budapesta nu au facut-o toti membrii activi, ci doar elevii mai mari, romani, maghiari, germani, in majoritate de la Liceul Teoretic „Ady Endre", cu limba de predare maghiara, din Bucuresti. Formatia este condusa de profesoara de muzica a liceului, tanara Agnes Ollerer, care a acumulat o bogata experienta si se mandreste cu un palmares in care sunt inscrise multe premii intai, cucerite an de an la concursuri de muzica veche din Romania, ca, de pilda, Festivalul de Muzica Veche din Miercurea-Ciuc, o insemnata manifestare cu participare intensa interna si internationala. Agnes Ollerer a discutat dupa concert cu reporterul postului Radio Budapesta Peter Tordai, despre munca si planurile formatiei de muzica veche „Lyceum Consort".
La ce alte manifestari ati
mai participat?
Am fost onorati sa putem participa ca invitati
la o serie de concerte si prelegeri sustinute de maestrul Doru Popovici,
compozitorul roman care de foarte mult timp se axeaza si pe muzica veche
ca sursa de inspiratie si este un foarte bun cunoscator al muzicii vechi.
Deci, dansul a sustinut in diverse ambiente bucurestene un ciclu de
concerte intitulat „Ispitele Euterpei", iar noi am fost invitati sa
participam in numeroase ocazii la aceste concerte si chiar domnia sa a
prezentat cronici de radio, foarte pretioase pentru noi, despre prezenta
noastra. Acest lucru a fost foarte important pentru noi. O alta
manifestare foarte importanta a fost participarea noastra la Sectiunea
muzicala a Zilelor de Sfantu Gheorghe, din localitatea Sf. Gheorghe,
judetul Covasna, apoi, in acest an, prezentarea unei lucrari de
Monteverdi, „Die Sie Gloriae", un fel de balet- madrigal la care am putut
lua si noi parte. A fost un lucru foarte interesant, pentru ca am cantat
diverse formatii din diverse tari, ne-am intalnit pentru aceasta ocazie la
Cluj si a fost un eveniment deosebit de fascinant pentru toti. Concertele
budapestane nu sunt ultimele din aceasta stagiune, ne pregatim cu mari
emotii pentru doua concerte pe care le vom sustine in zilele imediat
urmatoare la Berlin, la Centrul Cultural al Romaniei din Berlin, respectiv
la o biserica romano-catolica de acolo.
Ce planuri aveti in
perspectiva?
Planurile noastre fixe tin de cateva
concerte-eveniment din Bucuresti si din tara. Vom canta o messa
gregoriana, ca in fiecare an, la o biserica romano-catolica din Bucuresti.
Iarasi, ne pregatim sa participam si la editia de anul viitor a
Festivalului de muzica veche din Miercurea-Ciuc, iar, in rest, invitatiile
care ne parvin pe parcurs, acestea dirijeaza, intr-un fel, activitatea
noastra concertistica. In ceea ce priveste membrii formatiei, marea lor
majoritate sunt elevi ai Liceului teoretic „Ady Endre" din Bucuresti,
liceu cu limba de predare maghiara, iar cei care au concertat acum si vor
merge mai departe la Berlin sunt doar o parte a formatiei, ei sunt cei mai
mari. In total, sunt 22 de persoane. Copii mai mici, care printr-o munca
asidua si sustinuta de ani de zile, se integreaza foarte bine in aceasta
formatie. Cei care parasesc scoala nu neaparat parasesc si formatia. Am
studenti care, candva, mi-au fost elevi si raman fideli formatiei chiar si
in anii studentiei. Din cand in cand se ataseaza, in urma concertelor
noastre, membri noi, doritori sa faca muzica, si cei care parasesc
Bucurestiul, pentru ca asa le este destinul de om matur. Pot sa va spun ca
cea mai mare bucurie a mea a fost acum doi ani, cand unul dintre cei mai
talentati membri ai formatiei a terminat facultatea s-a reintors in orasul
lui natal, la Cluj, si primul lucru pe care l-a facut a fost sa fondeze o
formatie de muzica veche, extraordinar de buna. De asemenea, o alta, nici
nu pot spune fosta membra, ci membra a formatiei, care este doctoranda in
Statele Unite de patru ani, si, in fiecare vara, vacanta de vara si-o
planifica in asa fel ca sa poata sa participe cu noi la manifestari din
vara, la festivaluri, la concertele noastre de vara. (back)
Carti din colectia „Biblioteca Sighet" lansate de Fundatia Academiei Civice
La sediul Fundatiei „Academiei Civice" au fost lansate doua carti care vin sa completeze „Biblioteca Sighet", informeaza Rador. Prima, intitulata „Memoria inchisorii Sighet", este alcatuita din amintirile a trei fosti detinuti politici in perioada 1948-1955 si din trei studii istorice despre aceasta inchisoare devenita astazi „Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei". A doua carte, intitulata „Exercitii de memorie", cuprinde raspunsurile unui impunator numar de copii de pe intreg teritoriul tarii, incluzand si localitati de peste Prut si Bucovina, la intrebarea ce stiu ei despre anii comunismului. O prima concluzie de ordin general este ca ceea ce stiu acesti elevi despre comunism nu stiu din scoala, ci din familie, de la vecini sau din carti gasite intamplator. „Este tulburator refuzul tinerilor de a uita ceea ce au trait parintii lor", mentiona la festivitatea de lansare a cartii poeta Ana Blandiana. (back)
La Paris, in perioada 17-30 decembrie,
Sala Pierre Cardin gazduieste spectacolul „Dali Folies"
Viata artistului Salvador Dali este povestita prin prisma actorului Stephan Roche
In perioada 17-30
decembrie, spatiul Pierre Cardin si-a oferit scena operelor cele mai
incredibile ale lui Salvador Dali- „Dali Folies", prezentate sub forma
unui spectacol exploziv, cu noua reprezentatii, un amestec de dans, teatru
si cantec. Acest spectacol, cotidianul francez Le Monde, l-a descris ca
fiind o „adevarata reusita". „Dali Folies" nu este o piesa de teatru, nu
este un show american, nici un balet, ci este o trecere in revista
deliranta a catorva lucruri din toate trei. Si, este inainte de toate un
spectacol original care utilizeaza toate genurile, pentru a pune in scena
si a reinvia spiritul pictorului suprarealist Dali. Pentru prima data,
opera pictorului se descopera clar, de la originea gandirii sale
egocentrice, pana la apogeul artistic.
Toata viata artistului este
povestita prin prisma formidabilului actor Stephan Roche si de
voice-off-ul care citeaza cateva fraze ale artistului despre el insusi.
Dali vazut de Dali este mai interesant decat cel vazut de admiratorii sau
detractorii sai. Spectacolul este redat prin cele 22 de tablouri, care
explica sau ilustreaza fiecare fateta a gandirii artistului. Este
reinviata astfel intalnirea lui Dali cu Gala, prietena lui Garcia Lorca,
intr-o zi pe plaja. Descoperim, de asemenea, pasiunea pictorului pentru
mustele „imbracate de Balenciaga", sau dezacordurile sale cu reprezentanti
ai miscarii suprarealiste: Crevel, Bunuel, Breton, Aragon sau Eluard. Dali
si religia, Dali si racii, Dali si cucerirea Americii, sunt aspecte
dezvoltate in cantece, in balet (clasic si contemporan) sau in citate. Pe
scurt, o trecere in revista deliranta si paranoica, ca si cel care le-a
inspirat - omul si artistul, Dali. „Dali este extrovertit, pasionat si
egocentric, dar nu este nebun. Toate defectele sunt calitati, care fac din
el cel mai plictisitor si genial artist al epocii noastre", mai adauga Le
Monde. Dali Folies este o reusita pentru realizatorii ei, Robert Arnaut si
Jacques Darcy, care au stiut sa foloseasca toate artifiicile de scena,
pentru a reda limpede si inteligibil gandirea acestui om. Este remarcabila
originalitatea si bunul gust ale coregrafiei contemporane realizate de
Martine Hamel.
O singura problema descopera ziarul „Le Monde" acestui
spectacol, faptul ca nu ramane mai mult timp in spatiul Pierre Cardin.
(back)
Ada Dumitrescu
Pentru prima data in Romania,
A&A Records si Media Services au produs albume impreuna
Casele de discuri,
A&A Records si Media Services au produs si au lansat recent in Club
Martin, pentru prima data impreuna, doua albume ale unor trupe prietene:
„Marea scofala" - Getto-Daci si „Veriga lipsa" - Methadon 3000.
Trupa
Getto-Daci este una din formatiile reprezentative ale valului hip-hop din
Romania, cunoscute pentru primul lor album, foarte bine primit de public,
„Daciada". Componenta trupei este urmatoarea: Deceneu, Romichete, Ioio,
Dacian, Piele, Os. Ceea ce aduc Getto-Daci, in general si ultimul lor
album in particular, in peisajul muzicii hip-hop romanesti sunt versurile
lor, „haioase dar serioase, chiar autoironice pe alocuri", dupa cum
marturiseste Romichete. Albumul „Marea scofala" contine noua piese noi,
dar si cunoscutul hit „Pe aici nu se trece", aparut in acest an pe
compilatia „Hip si Hop Murale", editata de A&A Records.
Trupa
Methadon 3000 este formata din Bogdan Smecleev, alias Sleek si Andrei
Brebianu-Vexxatu Vexx, iar numele ei este inspirat de la cel mai puternic
medicament folosit in tratamentul contra heroinei. Albumul „Veriga lipsa"
cuprinde opt piese hip-hop si decalogul cu cele 10 porunci ale
cartierului.
„Veriga lipsa" este fara indoiala, unul dintre cele mai
reusite albume hip-hop, cu cele mai inspirate si complexe versuri.
(back)
Mihai Eminescu, aniversat la Sidney
Cu ocazia zilei de nastere a poetului Mihai Eminescu, la Sidney, in Australia, va avea loc la 15 ianuarie 2000 o sarbatoare speciala la care se va lansa volumul „Lucifer/Luceafarul", editat si tiparit de Editurile „Calauza" din Romania si „Mihai Eminescu" din Sidney. Cartea va fi lansata in prezenta romanilor din Australia, a autoritatilor federale australiene, a oamenilor de cultura din aceasta tara si a unor oameni de cultura invitati din Romania. (back)
Artistii plastici din Romania sunt complet ignorati
Alexandru Ghildus: „Sa vedem ce inseamna absenta artei de pe firmament"
Artistii sunt una dintre cele mai defavorizate categorii sociale
Desi sunt cunoscuti drept oameni retrasi, preocupati de propriile lor creatii, artistii plastici din Romania s-au saturat sa astepte ca societatea sa ii bage in seama, iar oficialitatile sa le acorde locul cuvenit valorii muncii lor. Insusi presedintele Uniunii Artistilor Plastici (UAP), designerul Alexandru Ghildus, recunostea ca este momentul ca artistii sa intre in „greva", adica sa ia atitudine fata de modul in care sunt tratati de cei ce conduc destinele Romaniei. „Guvernul roman este total dezinteresat de arta, e un fapt demonstrat. In replica vom demonstra si noi ca nu suntem prezenti in societate numai pe simeze...Pana acum oamenii n-au apucat sa simta lipsa noastra, dar s-ar putea sa facem si o demonstratie de forta: sa vedem ce inseamna si absenta artei de pe firmament", a declarat el. Ghildus a precizat ca artistii nu vor face greva „ca ceferistii" si nici nu vor ameninta, ci vor continua sa lucreze fara sa revendice nimic. In schimb, vor oferi statului solutii, pentru ca au constatat ca „nu-i in stare sa le gaseasca singur". „Vom atrage atentia politicienilor asupra viitorului patrimoniului Romaniei", a afirmat presedintele UAP.
Artistii sunt amenintati cu pierderea atelierelor
In prezent, cea mai mare
problema a artistilor este cea legata de posibila pierdere a atelierelor
in care lucreaza, aflate in case nationalizate, revendicate de fostii
proprietari ai acestora. Prin aparitia Legii caselor nationalizate, trei
sute de artisti ar putea fi dati afara din ateliere. Si nu ar fi prima
oara cand s-ar intampla asa ceva. De curand, 22 de creatori si-au pierdut
spatiile in care lucrau, fiind scosi in strada de cei care au castigat
casele in justitie, desi exista o ordonanta potrivit careia proprietarul e
obligat sa incheie contract pe trei ani cu chiriasul, in cazul nostru
artistul. „In fiecare din cele 22 de cazuri, conditiile impuse de
proprietari, in primul rand valoarea chiriei, pana la opt sute de dolari,
erau exagerate pentru veniturile artistilor", a aratat
Ghildus.
Potrivit informatiilor pe care el le detine, pensia unui
artist se ridica la 800.000 de lei. Veniturile rezultate din vanzari
difera de la un artist la altul, insa ele nu pot fi prea mari, avand in
vedere ca un creator are o expozitie personala in medie la doi ani, deci
posibilitatea de a face vanzari substantiale este redusa. Creatorul obtine
pentru o lucrare cateva sute de dolari, crancen impozitati si acestia. In
plus, un artist liber profesionist care are atelier plateste chirie,
intretinere, materiale foarte scumpe, cheltuieli care nu sunt de neglijat.
Departamentul de cultura al Presedintiei se afla in organizare
Presedintele UAP i-a adresat recent o scrisoare lui Emil Constantinescu, prin care ii cerea sa se implice in rezolvarea acestei probleme. Singurul raspuns, „in afara subiectului", a fost primit de la Ministerul Justitiei, care explica procedura legislativa fara sa ofere o solutie concreta. Ghildus recunoaste ca pragul UAP a fost calcat si de un consilier prezidential care, dupa ce „s-a perindat prin institutie", le-a dat sperante. Ulterior, acestea s-au spulberat pentru ca solutii tot nu se puteau gasi, fiindca departamentul de cultura al presedintiei se afla in organizare. „Cum e posibil ca dupa aproape patru ani de la instalarea la Cotroceni, departamentul specializat in cultura al presedintiei sa fie inca in organizare?", se intreaba retoric Alexandru Ghildus.
Relatia cu Ministerul Culturii nu a demarat inca
Nici relatia breslei
plasticienilor cu Ministerul Culturii nu este mai buna. In februarie, dupa
ce a castigat alegerile pentru presedintia UAP, Alexandru Ghildus a propus
ministerului un corp de specialisti, care sa fie consultati la organizarea
actiunilor. De cele mai multe ori specialistii au fost ocoliti, insa
conducerea UAP spera ca, intr-o zi, colaborarea cu ministrul Caramitru va
fi mai buna. „Am constatat, pe unde am fost cu expozitii, ca cei care le
organizeaza sunt, de cele mai multe ori, numai functionari care isi
bifeaza actiunile la nivel ministerial. Poate Legea functionarului public
sa aduca o schimbare, pentru ca nu exista un sistem de implicare a
functionarului public in organizarea si sprijinirea manifestarilor",
observa Ghildus. El este indignat ca pe „organizatori" nu ii intereseaza
nici macar daca la un centru cultural vine sau nu publicul. La vernisaj
asista 50 de oameni si apoi, doua saptamani, nu mai intra nimeni in
expozitie.
Artistul este de acord sa nu primeasca nici o recompensa
materiala pentru expunerea lucrarilor sale, lucru care se poate spune
despre putine categorii sociale. Plasticienii asteapta ziua in care
Ministerul Culturii si cel de Externe vor plati exponatele cu care se
lauda, vor cumpara lucrarile sau le vor inchiria pe durata manifestarii.
„Artistul este generos, iar altii speculeaza acest lucru", a apreciat
Ghildus, luand in considerare ca arta si sportul sunt in prezent singurele
domenii cu care Romania se poate mandri. O alta initiativa a lui Alexandru
Ghildus a fost cea privitoare la implicarea artistilor, mai ales a
designerilor, in amenajarea standurilor cu care tara noastra participa la
targurile internationale. Ministerele Turismului si cel al Comertului au
solicitat artistilor sa participe la licitatii. Lucru care ii
dezavantajeaza pentru ca, potrivit prese-dintelui Ghildus, cel mai
interesant element al ofertei este suma oferita si nu calitatea estetica.
„Puteam sa vin cu o propunere creativa extraordinara, si daca aveam un leu
sub un ofertant cu una proasta, el castiga. Asta nu mai este competitie. E
un semnal de alarma", a explicat Ghildus.
Colaborarea cu Primaria
Capitalei si cu institutiile similare din tara este destul de buna, multe
expozitii, printre care si Salonul de Arta din Bucuresti, fiind sprijinite
de acestea. In schimb, piata de arta din Romania este firava, artistii
oferindu-si lucrarile in galeriile UAP si in cele particulare, extrem de
putine din pacate. Desi oferta exista, solicitarea este mica, existand din
ce in ce mai putine persoane care sa-si permita sa achizitioneze lucrari
de arta. „Cei care au o situatie materiala apreciabila, ori nu sunt
interesati de arta, ori nu au cultura necesara si investesc in surogate",
a apreciat Ghildus. In Romania nu au aparut deocamdata colectionarii de
arta, iar eventualii sponsori manifesta un interes mai mare pentru zona
sportiva, de exemplu.
Infiintarea unui Muzeu de Arta Contemporana a primit un acord de principiu
Cea mai des invocata
propunere a Uniunii Artistilor Plastici este infiintarea unui Muzeu de
Arta Contemporana in Romania. Desi Camera Deputatilor si-a dat acordul de
principiu pentru acest proiect, decizie luata cu ceva timp in urma,
lucrurile au ramas si acum in acelasi stadiu, Ministerul Culturii si
Guvernul Romaniei declarandu-si neputinta in aceasta problema.
Pana
una-alta, consumatorii de arta isi clatesc ochii, daca tot nu pot lua
acasa, cu lucrari expuse in cele 50 de galerii UAP din tara, unde artistii
isi prezinta operele in mod gratuit.
Evenimente foarte asteptate de
lumea artistica sunt Saloanele municipale de arta si Premiile UAP,
acordate pe sectiuni. In acest an, Salonul de Arta din Bucuresti, avand ca
tema „Timpul in artele spatiale", a fost organizat in sase importante
galerii ale Capitalei. De aceasta data criticii de arta au fost cei care
au realizat proiectele curatoriale ale expozitiilor, pe simezele carora au
predominat lucrarile tinerilor. Cat priveste Premiile UAP, acestea,
potrivit ecourilor din breasla, nu au ocolit valoarea, acordandu-se totusi
unor personalitati mai degraba fidele decat „revolutionare". Marele
Premiu, in valoare de zece milioane de lei, a fost castigat, dupa 40 de
ani de munca, de pictorul Ion Salisteanu. Juriul UAP, condus de Sorin
Ilfoveanu, a ales pentru premiile pe sectii, in valoare de sase milioane
de lei, nume ca Alexandru Chira, Suzanei Fantanaru, Rudolf Kocsis,
Gherghina Costea, Teodorei Stendl, Olimpiu Bandalac, Adrian Guta, Grupul
Agapia, Mihai Dumitru, Dumitru Cojocaru, Florin Stefan si Teo Muresan.
Supunandu-se rigorilor economiei de piata, breasla artistilor a tinut sa
ii recompenseze si pe „Prietenii Artelor".
Venirea Papei Ioan Paul al
II-lea in Romania a reprezentat un moment important si in viata artistica
a Capitalei. UAP a daruit Suveranului Pontif tabloul „Tronul ceresc",
opera a pictorului Marin Gherasim, iar peste 50 de artisti romani au expus
la Palatul Parlamentului sub genericul „Sacrul in arta": George Apostu,
Ioana Batrinu, Horea Bernea, Ilie Boca, Mihai Buculei, Stefan Caltia, Titi
Ceara, Alexandru Chira, Mihai Chiuaru, Vasile Gorduz, Laurentiu Mogosanu,
Ion Nicodim, Horea Pastina, Victoria si Marian Zidaru.
Saracia si
tristetea romanilor nu i-au ocolit nici pe creatorii de arta. Care
continua sa lucreze, desi ce ii doare cel mai tare nu este precaritatea
existentei, ci dispretul cu care sunt tratati de clasa politica. (back)
Oana Capalb, Andra Mamularu
Liga Studentilor a aniversat zece ani de la Revolutie
„Manifest Studentesc" este ziarul omagial al evenimentului
Reprezentanti de prim-rang ai lumii romanesti, personalitati reprezentative ale culturii, Bisericii, armatei, magistraturii au fost prezenti la intalnirea din amfiteatrul Spiru Haret, pentru a omagia zece ani de la Revolutia romana, zece ani de la constituirea Ligii Studentilor, zece ani de libertate si de tranzitie. Liga Studentilor a editat o publicatie omagiala a evenimentului, „Manifestul studentesc", in buna traditie a „foilor", publicatie care se va distribui in mediile universitare si a carui ambitie este sa devina o voce in peisajul jurnalisticii romanesti. Mihai Popov, Dumitru Mazilu, Eugen Simion, Marian Munteanu, Parintele Arhimandrit Ioasaf Popa sunt cateva nume ale participantilor la aniversare, participanti care au primit o diploma de onoare si o medalie emisa cu acest prilej. Manifestarea a fost un prilej de a evoca evenimentele si de a pune pe noi baze, concrete, relatia dintre reprezentantii studentilor si principalele institutii ale Statului. (back)
Zeita secolului
O data cu moartea sa (in
mai 1992), lumea a pierdut unul dintre cei mai mari idoli din istoria
filmului, precum si una din cele mai controversate vedete pop ale
secolului 20. A preferat intotdeauna sa lase faptele sa vorbeasca in locul
sau; a facut cateva filme legendare, (printre numeroase altele proaste), a
cantat cateva cantece grozave („Lola Lola", „Lili Marlene", mama lui
Amanda Lear, de'), si asta fara macar sa aiba nevoie de voce si a lansat
un stil care, oricat de artificial, ramane clasic. Fara a avea catusi de
putin intentia de a se prezenta pe ea insasi ca facand parte din elita
intelectuala, a cultivat totusi o lista impresionanta (printre multi altii
Hemingway, Maria Remarque, Cocteau) de prieteni de inalta clasa. Miss
Dietrich (nascuta Maria Magdalena la 27 decembrie 1901 in localitatea
germana Schoeneberg) s-a remarcat de asemeni atat ca inversunat militant
antinazist, cutreierand mai toate fronturile celui de-al doilea razboi
mondial pentru a ridica moralul trupelor americane, precum si vehement
contestatar al discriminarii si „prejudecatilor" legate de sex. O buna
parte din opera sa rezista nespus de bine trecerii timpului, de pilda
„Ingerul albastru" care, la 70 de ani de la premiera, ramane un film
fascinant. A fost o originala, poate si din lipsa modelelor de copiat;
stilul sau - singuratica, fatala, inteligenta, independenta, cu trecut
dubios - deriva din propriul sau mod de viata si din abilitatea
regizorului Josef von Sternberg („n-am facut decat sa o infatisez asa cum
este") de a-l transpune pe marele ecran. Desigur, a avut picioare superbe.
Au avut si altele. Pe de alta parte, doamna Dietrich a invatat femeile sa
poarte pantaloni, aparitia sa androgina din filmul „Marocco", un clasic al
genului, declansand o adevarata revolutie in moda. In plus, madam Dietrich
a avut o cariera glorioasa si dupa 40, 50, 60, 70 etc. ani. Se prea poate,
de voie de nevoie, sa fi intretinut relatii sentimentale din cale afara de
„liberale". De aici insa nu rezulta in mod obligatoriu ca, purtand frac si
joben, angel insidios, a atras numai femeile...
Dupa ultimul sau film,
„Just a gigolo" (1978), regizat de David Hemmings, in care apare alaturi
de David Bowie (si asta nu-i tot! Prin anii '60 „Blowin' In The Wind" era
una din piesele de rezistenta ale repertoriului sau de spectacol), se
retrage din viata artistica si se izoleaza, refuzand sa mai fie
fotografiata, pe motiv ca nu mai face fata varstei; de fapt nu dorea sa-si
distruga mitul... Sfarseste la 6 mai 1992 in apartamentul sau din Paris,
ramanand totusi nemuritoare, caci „Ingerii Albastri nu mor niciodata". Sau
cam asa ceva. (back)
Sorin Chifiriuc
Retrospectiva filmelor care au primit Premiul Oscar in ultimii zece ani
Mult ravnita
statueta de aur este o garantie
pentru a intra in istoria
filmului
Din zece filme, trei sunt regizate de actorii principali
La inceput a fost filmul mut. Atunci cand a fost inmanat primul Premiu Oscar, pe 16 mai 1929, filmul abia incepea sa vorbeasca. Prima ceremonie de inmanare a premiilor a avut loc la Hotelul Roosvelt din Hollywood, la care au participat 250 de persoane, iar biletul de intrare costa 10 dolari. Suspansul care insoteste astazi festivitatea nu exista pe vremuri. Castigatorii erau cunoscuti cu o zi inainte si numele lor apareau in ziarul din ziua decernarii. In 1953, pe 19 martie, premiile Oscar au fost pentru prima data transmise in direct de catre postul de televiziune NBC, care a avut dreptul de difuzare pana in 1975. Din 1976, drepturile au fost preluate de postul ABC, al carui contract dureaza pana in 2008. NBC a transmis pentru prima data premiile Oscar color, in 1966. Prima statueta de aur i-a fost inmanata lui Emil Jannings, pentru cel mai bun actor; in acel prim an 1929 au fost decernate 15 statuete si, cu o singura exceptie, au fost primite numai de barbati. Ceremonia decernarii Oscar-urilor a fost amanata doar de trei ori: in 1938, cand Los Angeles a fost devastat de inundatii, in 1968, cand a fost asasinat Martin Luther King, si in 1981, cand a avut loc tentativa de asasinat a presedintelui Ronald Reagan.
And the winner is...
Anul 1990: Castigator al
Oscar-ului pentru cel mai bun film: „Dansand cu lupii", in regia lui Kevin
Costner, in rolul principal Kevin Costner. Filmul este o parabola a
contactului dintre doua civilizatii: americanii moderni si indienii
nativi. Cel mai profund si mai autentic contact are loc la nivel de
persoane, oamenii sunt despartiti nu de culturi diferite, ci de
necunoasterea lor. Un film psihologic complex si emotionant.
Anul 1991:
Castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun film: „Tacerea mieilor", in
regia lui Jonathan Demme, in rolurile principale Jodie Foster si Anthony
Hopkins. Un thriller cu o extrem de complexa trama psihologica. Anthony
Hopkins, in rolul psihopatului ucigas, este pus fata in fata cu inocenta
si naivitatea agentului FBI, interpretat de Jodie Foster. Finalul
sugereaza ca psihopatul canibal face parte din echilibrul existent intre
bine si rau.
Anul 1992: Castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun
film: „Necrutatorul", in regia lui Clint Eastwood, in rolurile principale
Clint Eastwood si Gene Hackman.
Un western atipic, o poveste cu
prostituate batute, justitiari, si un Clint Eastwood care nu stie sa faca
altceva decat sa fie Clint Eastwood. Un film mediocru, care nu se stie
pentru ce a luat Premiul Oscar.
Anul 1993. Castigator al Oscar-ului
pentru cel mai bun film: „Lista lui Schindler", in regia lui Steven
Spielberg, in rolul principal Liam Neeson.
Un film despre drama
Holocaustului, cu un impact extraordinar, marcat si de tehnica speciala de
realizare: un alb-negru sepia, cu insertii de imagini color.
Una
dintre cele mai mari reusite cinematografice ale lui Spielberg, ca tehnica
si ca mesaj.
Anul 1994: Castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun
film: „Forrest Gump", in regia lui Robert Zemeckis, cu Tom Hanks in rolul
principal. Principalul merit al filmului este calitatea deosebita a
montajului. Filmul, ca sa fim rautaciosi, este o parabola a americanului
spalat pe creier, dar cu suflet bun, care face o gramada de bani si devine
celebru tocmai pentru ca e sarac cu duhul. Un film siropos, dar amuzant pe
alocuri.
Anul 1995: Castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun film:
„Braveheart", in regia lui Mel Gibson, cu Mel Gibson in rolul principal.
Este o saga a eroului scotian William Wallace, care a trait in secolul
XIII si care a incercat unirea scotienilor pentru a face fata expansiunii
engleze.
O poveste admirabil construita epic, generoasa, cu multa
coerenta. Mel Gibson face un rol foarte bun.
Anul 1996: Castigator al
Oscar-ului pentru cel mai bun film: „Pacientul englez", in regia lui
Anthony Minghella, cu Ralph Fiennes in rolul principal. Este o poveste
despre destin, dragoste si moarte. Eroul principal descopera adevarata
esenta a iubirii cu cateva zile inainte de moarte.
Anul 1997:
Castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun film: „Titanic", in regia lui
James Cameron, in rolurile principale Leonardo di Caprio si Kate Winslet.
Povestea tragica a scufundarii vasului „Titanic" este dublata de o poveste
de dragoste. Principalele merite ale filmului sunt decorurile fabuloase,
filmarile subacvatice si, nu in ultimul rand, costurile de productie. Ca
amploare, filmul este in buna traditie cu celebra pelicula „Pe aripile
vantului"; nu are insa nici suflu, nici sustinere din partea actorilor. Un
film care a luat Oscar-ul fiindca a avut priza la public.
Anul 1998:
Castigator al Oscar-ului pentru cel mai bun film: „Shakespeare in love",
in regia lui John Madden, cu Gwyneth Paltrow si Joseph Fiennes in rolurile
principale.
O comedie romantica, plina de candoare si prospetime.
Gwyneth Paltrow face un rol de compozitie excelent, costumele si imaginea
completeaza foarte adecvat atmosfera de epoca.
In anul 2000 se vor
acorda premiile Oscar pentru 1999.
Gazda ceremoniei va fi anul acesta
Billy Crystal, care a obtinut patru premii Emmy pentru scrierile sale.
Festivitatea va avea loc sambata, 26 martie 2000 si va fi transmisa in
direct de ABC Television Network, incepand cu ora 17.30, ora Americii.
Fascinanta lume a filmului isi exercita in continuare magia...
(back)
Bianca Stupu
De Anul Nou 2000
Revelion „moca" in Club A
Daca v-ati saturat de
banala trecere intr-un nou an aflandu-va fie acasa, fie la restaurant cu
tacam si lautari, tol festiv apretat in care nu va puteti manifesta liber,
Club A va ofera alternativa: un Revelion fara meniu, fara constrangeri,
fara fasoane. Pe 31 decembrie, incepand cu ora 20.00, pana la 08.00, Club
A isi asteapta toti prietenii si, in general, pe toti cei care prefera
varianta Revelionului cu manifestare stradala, dupa modelul occidental.
Club A va avea portile larg deschise, intrarea in cazul acestui eveniment
deosebit este „moca", pana la ora 24.00, cand se va ciocni o cupa de
sampanie. De fapt, nu doar una, ci cate una pentru trecerea pragului
anului 2000 pe fiecare meridian. Dupa ora 24.00, intrarea va costa 50.000
lei. Focurile de artificii din fata clubului, sampania oferita din belsug
vor marca momentul trecerii in anul 2000, se va canta pe strada si, traind
cu speranta ca va fi si zapada, vor fi razbunate toate calcarile pe
picioare suferite peste an, printr-un frecus generos. Ulterior se va
reveni in club si, pentru a pasi cu dreptul in noul an, se va celebra o
impacare colectiva, cu sarutari sub traditionalul vasc. Sambata va fi ziua
in care se va da „Dezlegare la Vasilica". De aceasta data va fi
valorificata legenda Sf.Vasile, dezlegatorul de blesteme, pastrand formula
traditionala romaneasca, cu zeama de varza sau ceai de musetel.
Decorul va fi completat de prezenta mielului Vasilica, care va oferi
tuturor ocazia de a valorifica sloganul „Pui mana pe Vasilica si iti iei
masina mica". Intrarea va fi 50.000 de lei.
Duminica seara, petrecerea
va continua cu „Therapy Party", care va functiona pe sistemul „cui pe cui
se scoate". Intrarea este de 30.000 lei pentru baieti si 15.000 de lei
pentru fete. (back)
Actorii botosaneni vor primi o parte din salarii
Consiliul Judetean
Botosani a virat, marti, Consiliului Municipal suma de 150 de milioane de
lei pentru achitarea diferentelor salariale neacordate in perioada mai -
septembrie actorilor Teatrului „Mihai Eminescu" din Botosani, informeaza
Mediafax. Directorul teatrului botosanean, Mihai Paunescu, a declarat ca
suma acordata de CJ Botosani este insuficienta pentru acoperirea in
totalitate a diferentelor salariale neachitate si a precizat ca necesarul
este de 280 de milioane de lei. De remarcat este ca si Consiliul Local
Botosani a alocat 75 de milioane de lei pentru acoperirea diferentelor
salariale ale angajatilor Teatrului „Mihai Eminescu" pentru luna
decembrie.
In luna octombrie actorii botosaneni au organizat, timp de
doua saptamani, o actiune de protest cu scopul de a determina conducerea
Primariei Botosani si Consiliul Local sa aloce fonduri pentru plata
integrala a salariilor, care au fost platite timp de cinci luni diminuate
cu 43 la suta. (back)
Grid Modorcea va lansa un roman in America
Scriitorul Grid Modorcea va lansa la inceputul lunii ianuarie, in Statele Unite, la invitatia cenaclului literar „Mihai Eminescu" din New York, volumul „Mort dupa America", prilej ce ii va oferi posibilitatea sa prezinte si editia a doua a cartii sale „Masca lui Eminescu". Romanul - parabola „Mort dupa America", aparut de curand la Editura Semne, a fost inspirat din trairea nemijlocita, timp de trei luni, a autorului pe continentul american, in primavara anului 1998. Cartea cuprinde mai multe capitole despre romanii plecati dincolo de Ocean cu un mare tezaur in suflet - cel al credintei. In paralel cu scrierea romanului „Mort dupa America", Grid Modorcea a realizat la TV Romania 1 un serial de noua episoade despre romanii din America, multi dintre ei fiind personalitati remarcabile. Grid Modorcea este autor a 30 de carti (romane, poeme, piese de teatru) si a circa 50 de filme de televiziune. A debutat in 1978 cu romanul „Deruta in paradis". Printre titlurile aparute amintim „Baietii de bani gata" (1993, roman publicat in circa 120.000 de exemplare), „Teatrul respiratiei" (1996), „Urmasii morometilor" (1998), „Chilia sau Trairea nemijlocita" (1999). A realizat filme de televiziune despre Eminescu, Creanga, Nicolae Grigorescu, Arghezi, Blaga, Brancusi, Enescu, Marin Preda, Andrei Saguna, Nichita Stanescu etc. (back)
Treizeci si sase de ziaristi au fost ucisi in intreaga lume in 1999
Organizatia „Reporters
sans Frontieres" a anuntat ca, in 1999, au fost ucisi 36 de ziaristi in
timp ce isi exercitau profesia, alti 85 fiind inchisi din motive
profesionale, relateaza AFP, citand raportul anual al organizatiei.
Asociatia a precizat ca numarul ziaristilor care au murit s-a dublat fata
de anul trecut, in special din cauza cresterii numarului conflictelor
inregistrate in intreaga lume.
Cei mai multi ziaristi (10) au fost
asasinati in Sierra Leone, pe locul doi in acest tragic bilant situandu-se
Iugoslavia (sase), Columbia (sase), urmate de Cecenia (trei), Timorul
Oriental (doi) si Liban (unul). Ziaristii continua sa fie adevarate tinte
pentru gruparile extremiste din tari precum Sri Lanka, India sau
Turcia.
Insa numarul ziaristilor inchisi a scazut fata de anul trecut,
cind 93 dintre ei se aflau in spatele gratiilor. La sfarsitul anului 1999,
tarile cu legislatia cea mai represiva fata de presa au ramas Birmania
(unde sunt inchisi 13 ziaristi), Siria (zece), China (noua) si Etiopia
(noua). (back)
Conform zicalei „Cate bordeie, atatea obiceie"
Trecerea in noul an se face in mod diferit in intreaga lume
In Grecia, ca si in Romania, Anul Nou este dedicat Sfantului Vasile
Nu toate tarile
sarbatoresc in acelasi timp Anul Nou si nici in acelasi fel. In diferite
parti ale lumii sunt folosite diverse calendare. Cu mult timp in urma,
timpul a fost impartit in zile, luni si ani. Unele calendare se bazeaza pe
miscarile Lunii, altele pe ale Soarelui, in timp ce altele si pe ale Lunii
si pe ale Soarelui. In intreaga lume, insa, Anul Nou este celebrat in mod
specific.
In Egiptul Antic, Anul Nou era sarbatorit in momentul in
care Nilul iesea din matca, ceea ce se petrecea pe la sfarsitul lunii
septembrie. Revarsarea apelor era foarte importanta pentru ca fara acest
lucru recoltele nu ar mai fi existat. In momentul sosirii Anului Nou,
statuile zeului Amon, ale sotiei si fiului sau, erau duse pe Nil, intr-o
ambarcatiune. Timp de o luna, egiptenii antici cantau, dansau si
sarbatoreau, dupa care statuile erau duse inapoi in templu.
Foarte
multa vreme, romanii au sarbatorit Anul Nou in prima zi a lunii martie.
Apoi, in anul 46 i.H., imparatul Iulius Cezar a stabilit un nou calendar.
Este cel pe care il folosim si astazi, iar data inceperii unui nou an a
fost fixata la 1 ianuarie. Aceasta luna este numita dupa zeul roman Ianus,
cel cu doua fete. El privea inainte spre noul an si inapoi, spre cel
vechi. Sarbatoarea anului nou era numita la romani Calende. Oamenii isi
decorau casele si isi faceau unii altora daruri. Sclavii si stapanii
mincau si beau impreuna si oricine putea face orice timp de cateva zile.
Celtii locuiau in Franta si Anglia, inainte de cucerirea romana.
Sarbatoarea anului nou la ei era numita Samhain („sfarsitul verii") si
avea loc in octombrie. De Samhain, celtii adunau vasc, pentru a tine
departe spiritele, fiindca ei credeau ca in aceasta perioada cei morti se
intorc pentru a-i bantui pe cei vii.
In ebraica, Anul Nou se numeste
Rosh Hashanah. Este o perioada sacra, cand oamenii se gandesc la ceea ce
au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Ceremonii
speciale au loc in sinagogi, unde se canta la Shofar, un instrument
special din corn. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu
fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.
In
calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an
este devansata cu 11 zile in fiecare an.
Hindusii nu sarbatoresc noul
an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, nordul Indiei,
oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet
sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul
Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru
copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana
cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri. In India Centrala,
steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In
provincia Gujarat, vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfarsitul
lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri
se pun mici opaite cu ulei, aprinse. De Anul Nou hindusii o celebreaza in
mod special pe zeita bogatiei si belsugului, Lakshmi.
In Japonia, Anul
Nou este celebrat la 1 ianuarie, dar japonezii si-au pastrat si credintele
shinto. Pentru a indeparta spiritele rele, ei agata un arc in fata casei,
ceea ce le va aduce noroc si fericire. In momentul in care incepe Anul
Nou, japonezii incep sa rada, pentru ca acest lucru le va duce noroc.
In Europa, Anul Nou este adesea un timp al superstitiilor si
prezicerilor. In unele parti din Elvetia si Austria, oamenii se costumeaza
pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii
au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, a capturat un teribil monstru
de mare, care va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest
lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar in amintirea acelei
spaime, oamenii se imbraca in costume fantastice.
In Grecia, ca si in
Romania, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru
bunatatea sa. Copiii grecilor isi lasa incaltarile langa semineu in
noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun.
In
Scotia, Anul Nou este numit Hogmanay, iar in unele sate sunt aprinse
suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi.
Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina. Scotienii
cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie
noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi extrem de norocos daca aceasta
prima persoana este un barbat brunet, care aduce un dar.
Pe toate
meridianele, chiar daca nu la aceeasi data, oamenii sarbatoresc Anul Nou
cu speranta si bucurie, visand la vremuri mai bune decat cele prin care
abia au trecut. (back)
Irina Durlut
Ministerul Culturii isi numara cartile
Ministerul Culturii a acordat in 1999 subventii pentru 475 de titluri de carte aparute la peste 80 de edituri si pentru publicarea a 59 de reviste. Dupa cum a precizat Ana Andreescu, director al Directiei Cultura Scrisa-Biblioteci din Ministerul Culturii, suma acordata in acest an pentru editarea cartilor a fost de opt miliarde 750 milioane lei, iar pentru reviste, de trei miliarde 750 milioane lei. Pentru bibliotecile publice s-au achizitionat peste 2000 de titluri noi, in valoare de opt miliarde 500 milioane lei. Ministerul Culturii a acordat subventii, in valoare de 450 de milioane lei pentru editarea de carti, reviste si pentru achizitii, in Republica Moldova. In anul care se apropie de sfarsit, prin Directia amintita, Romania a participat la importante targuri de carte, cum ar fi cele de la Paris, Londra, Leipzig, Varsovia, Ierusalim, Moscova, Geneva, Frankfurt. La Targul de la Frankfurt participarea a fost sponsorizata. De remarcat ca a demarat, in 1999, proiectul de automatizare a bibliotecilor. Intr-o prima faza s-au acordat bani pentru dotarea tehnica a patru centre care vor deveni noduri in vederea realizarii retelei nationale de informatie a bibliotecilor publice. In acest scop, au beneficiat de sume de bani (in total 3,5 miliarde lei) Biblioteca Nationala, bibliotecile din Cluj-Napoca, Galati, Iasi, precum si Centrul de Memorie Culturala. Astfel se pregateste o baza nationala de date si Catalogul national colectiv. Durata realizarii proiectului este de trei ani. In 1999 s-au deschis si biblioteci publice noi, la Alexandria, la Constanta, la Giurgiu. Dna Ana Andreescu a mai spus ca Directia Cultura Scrisa-Biblioteci incearca sa sprijine activitatea editoriala prin efortul de imbunatatire a legislatiei. In acest context, isi asteapta avizul Proiectul de lege privind bibliotecile, finalizat de Directie in acest an. (back)